CONSILIUL LEGISLATIV
Aviz nr. 876 / 2016
AVIZ
referitor la proiectul de Ordonanță de urgență privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule
Analizând proiectul de Ordonanță de urgență privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.193 din 15.09.2016,
CONSILIUL LEGISLATIV
În temeiul art.2 alin.(1) lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată și art.46(2) din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului Legislativ,
Avizează favorabil proiectul de ordonanță de urgență, cu următoarele observații și propuneri:
1. Proiectul de ordonanță de urgență are ca obiect reglementarea asigurării obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule, precum și a organizării și funcționării Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România. Potrivit Notei de fundamentare, intervențiile legislative vizează reglementarea contractului de asigurare RCA, contract în baza căruia sunt stabilite condițiile generale și particulare ale acoperirii asigurării RCA, modalitatea și termenele de plată în cazul în care se optează pentru plata în rate, riscurile suplimentare celor obligatorii prevăzute de lege. Totodată, proiectul de ordonanță de urgență prevede și posibilitatea suspendării contractului RCA la cererea asiguratului care a încheiat un astfel de contract pe perioada suspendării dreptului de circulație al vehiculului conform prevederilor legale sau pe perioada imobilizării vehiculului.
Semnalăm că o propunere legislativă având conținut similar a fost transmisă de Secretarul General al Senatului cu adresa nr.B281 din 09.06.2016, Consiliul Legislativ formulând avizul favorabil, cu observații și propuneri, nr.658 din 6.07.2016. Menționăm că respectiva propunere legislativă a fost adoptată recent de Senat.
2. Din punct de vedere al dreptului european, intervențiile legislative cad sub incidența reglementărilor statuate la nivelul Uniunii Europene în domeniul Dreptului de stabilire și a libertății de a presta servicii, în segmentul legislativ - Asigurări. Relevante sunt atât dispozițiile Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr.263 din data de 07 octombrie 2009, cât și prevederile art.21 alin.(2) și 181 alin.(3) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L, nr.335 din data de 17 decembrie 2009.
Din analiza comparativă efectuată asupra proiectului în raport de prevederile actului european mai sus menționat, a rezultat că în prezentul proiect de ordonanță de urgență nu sunt transpuse riguros prevederile Capitolului 2 din Directiva 2009/103/CE, denumit Dispoziții privind vehiculele care în mod obișnuit staționează pe teritoriul unei țări terțe, care reglementează cadrul juridic referitor la măsurile naționale privind vehiculele care în mod obișnuit staționează pe teritoriul unei țări terțe, precum și documentația privind vehiculele care în mod obișnuit staționează pe teritoriul unei țări terțe. Ca atare, sugerăm implementarea acestor dispoziții în actualul proiect.
Menționăm că proiectul nu este însoțit de Tabelul de concordanță între dispozițiile din Directiva nr.2014/17/UE și normele interne de transpunere conform proiectului, iar absența acestora a făcut dificilă identificarea normelor Uniunii și compararea acestora cu textele propuse având rol de transpunere.
3. La titlu, pentru unitate terminologică cu art.2223 și următoarele din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, sintagma produse terților trebuie înlocuită prin sintagma produse terțelor persoane. Formulăm prezenta observație pentru toate situațiile similare din proiect.
Totodată, pentru unitate terminologică cu art.1 alin.(1), este necesară reformularea sintagmelor asigurarea obligatorie de răspundere civilă prin sintagma asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, precum și a sintagmei prin accidente de vehicule cu sintagma prin accidente de vehicule și de tramvaie.
4. La preambul, având în vedere că art.115 alin.(4) din Constituție prevede că Guvernul poate adopta ordonanțe de urgență numai în situații extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, este necesar să fie prezentate, în conformitate cu art.30 alin.(1) lit.g) și cu art.41 alin.(3) din Legea nr.24/2000, republicată, elementele obiective de fapt și de drept ale situației extraordinare a cărei reglementare nu ar putea fi amânată și care, în caz contrar, ar crea consecințe negative deosebite.
Menționăm că, prin Decizia nr.109 din 9 februarie 2010, Curtea Constituțională a stabilit că Guvernul poate adopta o ordonanță de urgență numai dacă următoarele condiții sunt întrunite cumulativ: existenta unei situații extraordinare, reglementarea acesteia să nu poată fi amânată și urgența să fie motivată în cuprinsul ordonanței.
Precizăm că, în preambul, este motivată doar necesitatea emiterii ordonanței de urgență, și anume că măsurile de modificare a legislației privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule au scopul de a reechilibra și consolida piața asigurărilor obligatorii RCA, fără a se arăta situația extraordinară ce impune urgența recurgerii la această cale de reglementare.
Totodată, caracterul de urgență al intervențiilor legislative propuse pare estompat de dispoziția art.36 alin.(4), potrivit căruia actele normative date în aplicarea și executarea prezentului proiect vor fi emise în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Este, deci, necesară completarea corespunzătoare a preambulului.
Totodată, având în vedere că este la prima folosire, sugerăm detalierea abrevierii RCA.
5. La art.1, în ceea ce privește denumirea și conținutul acestuia, precizăm că acestea nu respectă normele de tehnică legislativă, întrucât nu poate fi reunit obiectul de reglementare al unui act normativ cu definițiile termenilor și expresiilor din cuprinsul acestuia în cadrul aceluiași articol. Prin urmare, este necesar ca alin.(2) al art.1 să constituie art.2, marcat în mod corespunzător.
Drept consecință, art.1 va avea un singur alineat, nemarcat, iar articolele subsecvente se vor renumerota. Totodată, normele de trimitere la art.1 din cuprinsul proiectului vor fi reconsiderate ca urmare a reconfigurării și reamenajării textelor.
La alin.(2), referitor la definițiile termenilor și expresiilor, semnalăm că, atâta timp cât în debutul normei se precizează că aceștia au înțelesul prevăzut la art.1 alin.(2) din Legea nr.237/2015, prin prezentul proiect nu li se poate stabili și un alt înțeles diferit de cel din lege. Ca urmare, apreciem că pentru termenii și expresiile contractant, respectiv reprezentant de despăgubiri, care sunt definiți și în Legea nr.237/2015, prin prezentul proiect nu li se poate stabili un alt înțeles, atâta timp cât se precizează că aceștia au înțelesul din respectiva lege.
Totodată, pentru claritatea și predictibilitatea normelor, recomandăm completarea textului cu definirea și a altor termeni și expresii utilizați în proiect, precum: utilizator (art.4 alin.(3)), tehnologii de tip telematics (art.16 alin.(4)), istoricul șoferului/șoferilor (art.16 alin.(5)), sau funcții-cheie, funcții critice (art.33 alin.(2) lit.b).
La alin.(2) pct.2, pentru respectarea terminologiei dreptului Uniunii Europene, este necesară înlocuirea sintagmei din statele membre ale Spațiului Economic European și al altor state asociate prin sintagma din statele membre ale Uniunii Europene sau părți la Acordul privind Spațiul Economic European și ale altor state asociate Uniunii Europene.
Totodată, semnalăm că Directiva 72/166/CE a fost abrogată ca urmare a intrării în vigoare a Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi, astfel încât, pentru un plus de rigoare normativă, este necesară reformularea corespunzătoare a normei.
La alin.(2) pct.14, pentru rigoare normativă, sintagma persoana care încheie trebuie înlocuită cu sintagma persoana fizică sau juridică ce încheie.
La partea introductivă a art.1 alin.(3), pentru rigoarea exprimării, trebuie inserat verbul sunt în partea de final a textului.
La alin.(3) lit.b), pentru respectarea terminologiei dreptului Uniunii Europene, este necesară reformularea textului, astfel:
b) teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, ale statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European și teritoriul Confederației Elvețiene;.
La lit.c), pentru o corectă exprimare, textul va debuta astfel:
c) teritoriile statelor situate între două state .
La lit.d), pentru aceleași considerente, textul va debuta astfel:
d) teritoriile statelor în care sunt competente birourile naționale auto .
6. La denumirea marginală a art.3, pentru menținerea unității terminologice, recomandăm înlocuirea termenului Excluderi prin Excepții. Formulăm prezenta observație pentru toate situațiile similare din proiect.
Totodată, pentru rigoarea exprimării, sintagma Fac excepție de la obligația încheierii unui contract RCA trebuie înlocuită cu sintagma Prin excepție de la prevederile art.2.
7. La art.4 alin.(1), pentru rigoare normativă, sintagma pe o perioadă de la o lună la 12 luni se va înlocui prin sintagma pe o perioadă cuprinsă între o lună și 12 luni.
La alin.(11), menționăm că norma este eliptică, deoarece nu se precizează momentul de la care începe să curgă termenul de 1 an. Totodată, în text se face referire la efectele măsurilor de la alin.(1), deși la respectivul alineat nu se prevede nici o măsură. De asemenea, apreciem că ipoteza juridică nu decurge din dispoziția primară a articolului, astfel încât nu se asigură o succesiune logică a ideilor, astfel încât este necesar ca acest alineat să fie poziționat în cadrul Capitolului XII Dispoziții tranzitorii și finale.
La alin.(4), semnalăm că, potrivit normelor de tehnică legislativă, o abreviere poate fi utilizată doar dacă anterior ar fi fost definită. Cum abrevierea ASF nu a mai fost utilizată în cuprinsul proiectului, este necesară înlocuirea acesteia cu sintagma Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare «A.S.F.».
La alin.(5), pentru un limbaj juridic adecvat, verbul restricționează se va înlocui prin verbul restrâng.
La alin.(6), pentru unitate terminologică cu dispozițiile art.2223 alin.(1) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum și ale art.9 alin.(2) din proiect, expresia să plătească despăgubirea terțului prejudiciat trebuie înlocuită cu expresia să plătească despăgubirea terțului prejudiciat și pentru cheltuielile făcute de aceștia în procesul civil.
La alin.(8) lit.b), pentru precizia normei, expresia încheierii asigurării se va înlocui prin expresia încheierii noii asigurări.
8. La art.5 alin.(3), pentru corelare cu dispozițiile art.2201 alin.(1) lit.b) și c) din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, este necesar ca în contractul RCA să fie prevăzut obiectul asigurării precum și riscurile ce se asigură.
La alin.(5), dacă limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA sunt stabilite prin reglementări UE, pentru precizia exprimării, este necesar ca trimiterea să se facă prin indicarea expresă a normelor UE avute în vedere.
9. La art.6, pentru o corectă exprimare juridică, este necesară reformularea părții introductive astfel:
Contractul RCA încetează.
La lit.a), propunem înlocuirea prepoziției despre prin locuțiunea prepozițională referitor la, adecvată în context.
10. La art.7 alin.(3), recomandăm să fie prevăzut termenul de preaviz de cel puțin 20 de zile calculate de la data primirii notificării de către cealaltă parte, astfel cum este reglementat de art.2209 din Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare.
La alin.(5), referitor la ipoteza potrivit căreia asiguratorul este obligat să plătească plata despăgubirii, în situația producerii riscului pe perioada suspendării contractului RCA, semnalăm că sunt afectate drepturile patrimoniale ale asiguratorului, astfel încât norma este susceptibilă a afecta dispozițiile art.44 din Constituția României.
La alin.(6), sintagma prin ordin comun al Ministerului Afacerilor Interne, Ministerului Transporturilor și A.S.F. trebuie înlocuită cu sintagma prin ordin comun al ministrului afacerilor interne, al ministrului transporturilor și al președintelui A.S.F..
La alin.(7), pentru predictibilitatea normei, sugerăm reformularea expresiei într-un spațiu privat, în afara domeniului public, pentrua nu avea potențial generator de daune.
11. La art.8 alin.(1), referitor la soluția legislativă potrivit căreia despăgubirea se suportă în părți egale de către toți asigurătorii RCA, semnalăm că norma propusă este contrară art.2219 alin.(2) din Codul civil, potrivit căruia Atunci când există mai multe asigurări încheiate pentru același bun, fiecare asigurător este obligat la plată proporțional cu suma asigurată și până la concurența acesteia, fără ca asiguratul să poată încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecință directă a riscului. Propunem revederea normei.
12. La art.9 alin.(2) lit.a) și b), semnalăm că textele sunt eliptice, în ceea ce privește expresiile legislația statului membru, respectiv cetățeni ai unor state membre, fiind necesar a se preciza dacă este vorba despre apartenența la UE sau Spațiul Economic European.
La lit.a), pentru rigoarea exprimării, propunem înlocuirea sintagmei la nivelul legislației din România cu sintagma la nivelul prevăzut în legislația din România.
La lit.b), sintagma în timpul unei călătorii ce leagă direct două teritorii este insuficient de clară, astfel încât sugerăm revederea normei. Totodată, semnalăm că terminologia juridică adecvată este în care se aplică, și nu în care este valabil.
La alin.(3), pentru o corectă exprimare, sintagma cu cea mai mare valoare dintre limita de răspundere se va înlocui prin sintagma cu valoarea cea mai mare dintre limita de răspundere. Totodată, pentru utilizarea unui limbaj juridic consacrat, propunem înlocuirea sintagmei conform prevederilor alin. (2) cu expresia potrivit alin. (2), observație valabilă și pentru art. 10 alin. (2), unde sintagma în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (6) și (7) se va înlocui cu formularea potrivit art. 5 alin. (6) și (7).
13. La partea introductivă a art.10 alin.(2), în vederea asigurării unui limbaj specific actelor normative, propunem înlocuirea expresiei în formă bănească prin expresia în bani. Totodată, semnalăm că norma de trimitere la art.5 alin.(6) și (7) este imprecisă, deoarece alin.(7) vizează dreptul persoanei prejudiciate de a se adresa oricărei unități reparatoare auto, neavând legătură directă cu acordarea despăgubirii în formă bănească.
La alin.(4) lit.a), pentru o corectă exprimare juridică, expresia explicit sau implicit se va înlocui prin expresia expres sau prezumat, iar la lit.b), expresia care să îi dea dreptul se va înlocui prin expresia care atestă dreptul.
La lit.c), este necesară eliminarea expresiei de ordin tehnic, deoarece este superfluă și afectează suplețea normei.
Din aceleași rațiuni, la alin.(5), va fi eliminată sintagma datorită acestei legături de rudenie.
14. La art.11, denumit Excluderi, pe lângă faptul că denumirea sa nu concordă cu prevederile cuprinse în articol, vizând situații în care asigurătorul RCA nu acordă despăgubiri, semnalăm că nici modalitatea de prezentare și marcare nu este în acord cu exigențele tehnicii legislative. Astfel, ipotezele juridice sunt marcate ca fiind alineate, iar prin prisma conținutului lor reiese că ar fi enumerări, care la rândul lor, conțin enumerări noi. Această formă de exprimare a soluțiilor juridice, face dificilă înțelegerea textelor, precum și punerea lor în practică. De aceea, pentru înlăturarea oricărui echivoc, este necesară reformularea integrală a art.11.
15. La art.13 alin.(2), pentru claritatea normei, este necesară revederea expresiilor până la valoarea de piață, respectiv soluționarea cazului ca daună totală prin diferența dintre.
La alin.(5), pentru rigoarea redactării, sintagma decesului altor persoane se va înlocui cu sintagma deces al altor persoane, observație valabilă și pentru alin.(9).
16. La art.14 alin.(3) lit.c), pentru o exprimare mai adecvată, propunem înlocuirea cuvântului află cu sintagma ia cunoștință.
La alin.(4), cu referire la norma de trimitere la alin.(3), semnalăm că, potrivit art.50 alin.(1), teza finală, din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi făcută, de regulă, o trimitere la o altă normă de trimitere. Totodată, pentru claritatea și predictibilitatea normei, propunem reformularea sintagmei aceastei obligații, întrucât nu se înțelege despre ce obligație este vorba.
17. La art.16 alin.(2), semnalăm caracterul eliptic al normei, deoarece nu este prevăzut momentul de la care începe să curgă perioada de 6 luni.
La alin.(21), pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, recomandăm marcarea acestuia ca alin.(3), urmând ca alineatele următoare să fie renumerotate în mod corespunzător. De asemenea, pentru claritatea normei, recomandăm inserarea cuvântului acestuia înaintea sintagmei de către Consiliul ASF.
Totodată, semnalăm că expresia intră în vigoare ulterior finalizării perioadei prevăzute la art.34 alin.(3) este insuficient de precisă, nefiind clar momentul intrării în vigoare.
La alin.(3) texa a doua, semnalăm că sintagma își pot stabili și alte criterii de risc este insuficient de previzibilă, deoarece în textul alin.(3) sau al proiectului nu sunt prevăzute criteriile de risc pentru calculul tarifului de primă. Propunem revederea normei.
La alin.(6), pentru folosirea limbajului consacrat în Codul civil, expresia relații contractuale se va înlocui prin expresia raporturi contractuale.
La alin.(7), pentru precizia normei, recomandăm să fie prevăzute în mod expres modalitatea în care asiguratorul RCA va manifesta transparență.
La alin.(9), pentru un spor de rigoare normativă, este necesar să fie prevăzut un termen până la care se va stabili procedura privind constatarea daunelor. Formulăm prezenta observație și pentru alin.(10), în ceea ce privește stabilirea procedurii de avizare și înregistrare a personalului care efectuează constatarea daunelor.
18. La art.17 alin.(1), pentru precizia normei, este necesară reformularea sintagmei de prezenta ordonanță de urgență, astfel încât să fie prevăzute în mod expres normele vizate. Formulăm prezenta observație și pentru art.23 alin.(1), precum și pentru toate situațiile similare din proiect.
Cu referire la forma abreviată BAAR, semnalăm faptul că abia în partea introductivă a art.29 alin.(1), se abreviază denumirea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România. Pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, ar fi trebuit ca dispunerea abrevierii să se realizeze în cuprinsul art.1 alin.(2) pct.6.
19. La art.18 alin.(1), pentru utilizarea limbajului juridic consacrat, propunem înlocuirea expresiei dar nu mai mult de cu expresia dar nu mai târziu de.
La alin.(6), pentru a asigura caracterul complet al normei și pentru corelare cu teza finală a alin.(5), după termenul penalitățile se va introduce expresia și plata acestora.
20. La art.19 alin.(1), recomandăm revederea normei de trimitere la art.13, deoarece acesta vizează cuantumul despăgubirilor, și nu stabilirea acestora.
21. La art.20 alin.(4), pentru o corectă exprimare, sintagma diferență de despăgubire dintre contractul de asigurare facultativă și contractul RCA se va înlocui prin sintagma diferență de despăgubire dintre cea care rezultă potrivit contractului de asigurare facultativă și cea care rezultă potrivit contractului RCA.
22. La art.21 alin.(1), pentru o exprimare adecvată limbajului normativ, sintagma un reprezentant însărcinat cu regularizarea prejudiciilor se va înlocui prin sintagma un reprezentant de despăgubiri pentru regularizarea prejudiciilor.
La alin.(3), din aceleași rațiuni, expresia pentru mai mulți asigurători se va înlocui prin expresia în numele mai multor asigurători.
La alin.(5), în locul sintagmei de a institui proceduri directe se va scrie de a acționa direct.
23. Cu referire la Capitolul VI denumit Dreptul asigurătorului RCA dea solicita recuperarea sumelor plătite, semnalăm faptul că acesta este alcătuit dintr-un singur articol, și anume art.22, aspect care contravine Legii nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
O situație similară există și la Capitolul VII.
24. La partea introductivă a art.22, pentru respectarea stilului normativ, verbul recuperează se va înlocui prin expresia are dreptul de a recupera.
25. La art.27, pentru evitarea dubiilor în interpretare, la alin.(1), este necesară clarificarea expresiei vehiculele care aparțin unui stat terț, iar la alin.(2), a expresiei emisă sub autoritatea unui birou.
26. Capitolul X - Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România - debutează cu art.29 alin.(1), a cărui parte introductivă are în vedere atribuțiile acestui birou, în timp ce art.1 alin.(1), menționează un obiect de reglementare al prezentei legi, și anume, organizarea și funcționarea biroului amintit. Între cele două prevederi arătate, nu există alta care să facă vorbire despre modul de organizare și funcționare a acestei entități, fapt pentru care art.29 trebuie să reglementeze aspectul arătat, și nu atribuțiile biroului, care în mod normal vor fi prezentate într-un articol subsecvent. Prin urmare, este necesară revederea textului art.29.
27. La art.29 alin.(1) lit.i), pentru o corectă informare juridică asupra Ordonanței de urgență a Guvernului nr.189/2005, sintagma aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.432/2006, cu modificările și completările ulterioare, se va înlocui cu sintagma aprobată cu modificări prin Legea nr.432/2006.
La alin.(3), pentru precizia normei, după termenul penalitățile se va introduce determinantul plătite.
La alin.(7), pentru a a sigura claritatea normei, este necesară revederea textului în privința sintagmei date și informații agregate. Reiterăm observația pentru alin.(10) în ceea ce privește sintagma o atestare privind acțiunile de răspundere civilă ale terților.
28. La art.30 alin.(1) lit.b), textul necesită a fi reformulat, deoarece posibilitatea de a obține despăgubiri este reglementată confuz, între tezele literei existând contradicții și suprapuneri. Astfel prima teză prevede că se acordă despăgubiri doar pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății ori pentru deces, pentru ca teza a doua să prevadă că se acordă despăgubiri și pentru daune materiale dacă în urma unui astfel de accident a rezultat decesul unei persoane sau s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății unei persoane, o vătămare .
La alin.(7), expresia în unul și același accident se va înlocui prin expresia într-un singur accident.
29. La art.31 alin.(1) lit.a) și b), semnalăm că nu sunt respectate prevederile art.49 alin.(2) din Legea nr.24/2000 republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora, o enumerare distinctă, marcată printr-o literă, nu poate să cuprindă, la rândul ei o altă enumerare și nici alineate noi. Dacă ipoteza marcată prin literă necesită o explicitare separată, aceasta se va face printr-un alineat distinct care să urmeze ultimei enumerări.
La alin.(2), întrucât este improprie stilului normativ trimiterea la același articol în cadrul acestuia, sintagma atribuțiile prevăzute la art.31 alin.(1) lit.b) trebuie înlocuită cu sintagma atribuțiile prevăzute la alin.(1) lit.b).
La alin.(6), pentru unitate terminologică cu întreg proiectul, sintagma prezentul act normativ va fi înlocuită cu sintagma prezenta ordonanță de urgență.
30. La art.32 alin.(1) lit.a), pentru o corectă exprimare, expresia urmare a unui accident se va înlocui prin expresia cauzat de un accident.
Totodată, pentru a se asigura corecta aplicare a normei, este necesar a se preciza față de cine un stat poate fi considerat stat terț.
31. La art.33 alin.(1) lit.d), pentru un spor de rigoare redacțională, sintagma prevederilor art.10 alin.(1)-(3), 13, 16 alin.(1) și (5)-(7) și art.18 alin.(1)-(5) trebuie înlocuită cu sintagma prevederilor art.10 alin.(1)-(3), art.13, art.16 alin.(1) și (5)-(7) și art.18 alin.(1)-(5).
La lit.e), referitor la ipoteza potrivit căreia constituie contravenție nerespectarea de către asigurători a reglementărilor A.S.F. emise în temeiul art.36 alin.(4), semnalăm că, la momentul avizării prezentului proiect și chiar la momentul intrării în vigoare a acestuia, aceste reglementări nu sunt emise, astfel încât norma este lipsită de claritate și predictibilitate, fiind necesară revederea acesteia.
La lit.f), pentru o corectă exprimare, expresia în condițiile se va înlocui prin expresia prevăzută la.
Întrucât în partea introductivă a alin.(2) se prevede că normele de trimitere vizează alin.(1), pentru corectitudinea redactării, la lit.a) sintagma prevăzute la alin.(1) lit.a), b), d) e) și f) trebuie înlocuită cu sintagma prevăzute la lit.a), b), d)-f). Reiterăm prezenta observație și pentru lit.b) și c).
Totodată, la partea introductivă se va elimina sintagma după caz, ca inutilă.
La alin.(11), pentru evitarea pleonasmului, expresia și măsurilor sancționatorii se va elimina, iar pentru precizie, în locul acesteia se va introduce expresia prevăzute de prezentul articol.
La alin.(13), pentru o completă informare asupra intervențiilor legislative aduse Ordonanței Guvernului nr.2/2001, expresia aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările ulterioare trebuie înlocuită cu expresia aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările și completările ulterioare.
32. La art.34, pentru unitate terminologică cu titlul Capitolului XII, este necesară reformularea denumirii marginale, astfel: Dispoziții tranzitorii. Pentru aceleași considerente, este necesară reformularea denumirii marginale a art.36, astfel: Dispoziții finale.
La alin.(3), pentru corectitudinea redactării, sintagma prezentei Ordonanțe de Urgență trebuie înlocuită cu sintagma prezentei ordonanțe de urgență.
33. La art.35 intitulat Constatarea amiabilă de accident, semnalăm că acesta, prin prisma soluțiilor reglementate, nu poate face parte din Capitolul XII - Dispoziții tranzitorii și finale. De aceea, propunem plasarea lui într-un alt capitol în care s-ar încadra din punct de vedere tematic.
34. La art.36 alin.(2), cu referire la Legea nr.287/2009, pentru rigoare normativă, sintagma republicată, cu modificările și completările ulterioare trebuie înlocuită cu sintagma republicată, cu modificările ulterioare.
La alin.(5), semnalăm că norma de trimitere la alin.(6) este incorectă, întrucât aceasta nu cuprinde reglementări, ci înlocuirea unor denumiri. Ca urmare, pentru corectitudinea trimiterii, sintagma prevederilor alin.(6) trebuie înlocuită cu sintagma prevederilor alin.(4).
La alin.(7), referitor la norma propusă pentru art.1 alin.(2) pct.8 din legea nr.237/2015, semnalăm că, potrivit prevederilor art.16 din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, În procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative. Pentru sublinierea unor conexiuni legislative se utilizează norma de trimitere. Ca urmare, având în vedere faptul că textul propus ca definiție a expresiei birou național auto este identic cu cel propus la art.1 alin.(2) pct.6 din prezentul proiect, precum și faptul că în partea introductivă a respectivului alineat se precizează că Termenii și expresiile utilizați/utilizate în prezenta ordonanță de urgență au înțelesul prevăzut la art.1 alin.(2) din Legea nr.237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, propunem eliminarea art.1 alin.(2) pct.6 din prezentul proiect de ordonanță de urgență.
Totodată, întrucât alin.(7) vizează modificarea unui act normativ, pentru respectarea normelor de tehnică legislativă, acesta trebuie să facă obiectul unui articol distinct astfel:
Art - La articolul 1 alineatul (2) din Legea nr.237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr.800 din 28 octombrie 2015, punctul 8 se modifică și va avea următorul cuprins:.
Întrucât prin alin.(8) se abrogă în întregime Legea nr.136/1995, iar la alin.(9), care este marcat în mod greșit ca alin.(99), se dorește abrogarea art.51 din Legea nr.32/2000, pentru respectarea uzanțelor în redactarea actelor normative, aceste operațiuni trebuie să facă obiectul unui articol distinct, cu următoarea redactare:
Art (1). - La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.303 din 30 decembrie 1995, cu modificările și completările ulterioare.
(2) La data preluării prevăzute la art.34 alin.(5), se abrogă art.51 din Legea nr.32/2000 privind activitatea și supravegherea intermediarilor în asigurări și reasigurări, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr.148 din 10 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare.
Precizăm faptul că, pentru corectitudinea normei de trimitere, referirea la art.34 alin.(4) a fost corectată, deoarece la alin.(5) al respectivului articol se prevede o astfel de preluare.
35. La mențiunea privind transpunerea normelor europene, pentru rigoare normativă, este necesară specificarea numărului și a datei Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, în cadrul căruia s-a asigurat publicarea Directivei 2009/138/CE, astfel: Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr.335 din data de 17 decembrie 2009.
PREȘEDINTE
dr. Dragoș ILIESCU
București
Nr.876/16.09.2016